Pustiu

 Pustiu in larg de amintiri
Pustiu. si din nimic incerc sa ma ridic
Pustiu va fi si norul ce va trece
Pustiu ca si sufletul meu rece

                             creatie priprie vise disparute

Parcuri

 Nu port manie celor ce ma maniaza
nu port nici ura celor ce ma-nvenineaza
nici mila n-am caci e lasata
intr-o valiza langa gara

 Am locuit mereu in parcul tacerii
am gasit in mine si parcul iertarii
n-am cautat parcul razbunarii
si n-am gasit un parc
Parcul NEPASARII.
 
                      creatie proprie a lui vise disparute

unii nu-nteleg nimic

 Orice as spune e minciuna
in fata unor oameni ce nu cred
ca sufletul  meu poate-ascunde
 durerea unui vis infect.

  si toti incearca sa m-acuze
de fapte ce nu le-am facut
si nu le pasa si arunca
cu vorbe care  prea mult dor.

ochi albastri ochii tulburi

 multi au crezut ca stiu citi
pe fata unui om mai multe
si altii au stiut ce pot
ochii unui om ascunde

aceia au stiut ca sunt
 oglinda sufletului meu
 doi ochi albastri si tulburi
asa cum e sufletul meu.

                  creatie proprie a lui vise disparute

Privirea mi se-ntoarce iar

 Privirea mi se-ntoarce iar
 spre-o cruda amintire
spre ciobul ce mi-a taiat inima
si-o lacrima varsata pe hartie.

Plangeam atunci si nu intelegeam
si inima taiata-adanc sangera
 si-am hotarat sa nu mai las sa mi se vada
durerea-n suflet ce o port
 ci doar rasul  pe fata.

niste intrebari uitate

 nu iubesc dar stiu ce e aia suferinta
 un sloi de gheata-n loc de inima
 si un suflet hranit doar cu minciuna
 traiesc intr-o lume plina de ura

 toti daca ar putea sa ma omoare
sa-mi fure si acel sentiment ce ma mai strabate
 de mila fata de o visare raposata
 

dorinta

 o zi din viata as fi dat
sa fiu iar langa tine
in brate cu putere sa te strang
sa uit de mine, sa-ncep sa te sarut

dar vise, tu departe esti
ne desparte munte
ne desparte mare

si de-am crezut ca ma iubesti
sau de-am crezut ca ma urasti
cu toata inima te-am iubit
si-n tot sufletul te-am strans.

  creatie proprie a lui vise disparute